Astă-noapte îşi puse o pătură pe umeri şi ieşi afară, în grădină. Câteva stele mari pe cer, în rest noaptea profundă ca o adevărată doamnă. Însă deloc tăcută. Un cor de broaşte cânta de zor mai tare şi mai gălăgios ca niciodată, bălăcindu-se în apa din iaz.

În mintea ei, linişte. Două – trei întrebări se roteau într-un cerc, întrebări rămase fără răspuns dar erau prea îndepărtate de ea ca să le ia în seamă.

Se descalţă pe alee şi păşi pe iarbă. Roua îi umezi tălpile. Firişoarele verzi îi mângâiau picioarele şi le desfătau cu un “Bună dimineaţa!” devreme. “Bine ai venit!” îi şoptea Natura, “Te Vedem. Astă-noapte, te înconjurăm cu liniştea şi solitudinea Noastră.”

Călcă cu grijă ca să nu strivească râmele pe care le simţea din când în când onduindu-se pe sub tălpi şi rămase nemişcată câteva minute, sau poate câteva ceasuri, în mijlocul grădinii, inspirând aerul curat şi proaspăt al noii dimineţi, al noii zile, al noii vieţi. Închise ochii şi ascultă sunetele. Era în perfectă nemişcare iar spaţiul din jurul ei era animat de Viaţă. Totul se rotea chiar dacă ea stătea pe loc.

Îşi aduse aminte că citise undeva că dacă te poziţionezi pe un deal, poţi indica cu degetul o mulţime de locuri din care Cel Iubit îşi poate face apariţia, nu vei face decât să îţi iroseşti energia căci Cel Iubit va veni oricum la Timpul potrivit. Aşadar, poţi rămâne pe loc, în contemplare şi când va veni vremea, Cel Iubit va apărea la orizont. Pentru că Cel Iubit vine când vine, nu când îţi doreşti tu.

Îşi simţi inima deschizându-se. Cel Iubit era deja conţinut de ea. Trebuia doar să se conecteze la acel loc dinăuntrul ei în care era mereu prezentă, dincolo de timp şi spaţiu, fără formă, fără limite, în Iubire perfectă. Întregul şi parte din Întreg.

Prezentă la viaţa din pântecul Mamei Pământ. Una cu roua ierbii, Una cu corul de broaşte, Una cu râmele de sub tălpi, Una cu sunetele oraşului, Una cu pomii din jurul ei, Una cu pătura ce-i acoperea umerii. Una cu stelele, Una cu vântul, Una cu apa, Una cu focul şi Una cu Pământul. Una cu Soarele. Una cu trupul, mintea şi spiritul… în Eternitate.

Soundtrack (click aici): ‘Memories’ at Pont Grandfey | Daniel Waples & Flavio Lopez