Cuțitul înfipt în spate, sub omoplatul drept îl jena. Nu ajungea la el să îl scoată iar oamenii pe care îi rugase să îl ajute nu vedeau nimic.

Mergea așa de câteva vieți. Oprindu-se din loc în loc să se odihnească, cu ochii întredeschiși, dormind iepurește și stând de veghe mereu. Într-una din seri observase că jena era însoțită de tristețe și că această tristețe avea și formă, forma unui bumerang.

Purta în spate, o rană de trădare, un cuțit înfipt în spate de un om în care avusese încredere totală, de o ființă tare dragă lui care îl mințise. Și de atunci, de fiecare dată când încerca să aibă încredere în câte cineva, se întâmpla același scenariu, ca un film prost pus pe repeat.

Într-o zi, obosit și extenuat, ajunse într-o grădină. Imediat ce se puse pe iarbă adormi și se odihni prima dată după multe vieți. Femeia care se îngrijea de grădină îl lăsă să doarmă și veghe asupra somnului lui. Îi văzu zbaterea și durerea căci omul vorbea și striga, în timp ce visa povestea trădării iar și iar. Atunci femeia îi atinse spatele și îi șopti în ureche:

– Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta și să suferi atât de mult. Îmi cer iertare în numele tuturor celor ce te-au trădat și te-au neîndreptățit vreodată. Și te iert în numele tuturor celor pe care i-ai trădat și i-ai neîndreptățit prin durerea ta. Lasă aici, în pământ durerea, nu o mai căra cu tine, nu o mai da altora. Dă-o pământului, căci pământul știe ce să facă cu ea.. Timpul durerii s-a scurs.

Simți cum trupul omului se relaxează sub atingerea ei și cum fața lui se luminează. Apoi îl mângâie blând pe cap.

– Ai ajuns acasă.

Omul visa un vis nou. Visa că e liber de durere și că zboară pe aripi de fluture înapoi către inima lui care se întregise.

Soundtrack(click aici) Peia “Machi” from Four Great Winds