N-aveam habar că atunci când o să îmi arunc chiloții la gunoi am să mă arunc pe mine de pe tine și pe tine de pe mine. Dar s-a întâmplat așa… și odată cu chiloții mei au plecat și toate lucrurile care erau false între noi, care erau false în tine și care erau false în mine.

Dacă știam că e atât de simplu i-aș fi aruncat mai demult.

În ziua în care mi-am aruncat chiloții la gunoi am rămas transparentă în fața ta. Să mă vezi în toate adâncimile și înălțimile mele, în toate mările și toate câmpiile în toate oceanele și în toți munții. Cu râsul și lacrima și focul și apa și albul și negrul și yinul și yangul. Sensibilă precum fulgul și puternică precum diamantul. Făurită în mijlocul pământului și însuflețită în ceruri.

În noaptea în care mi-am aruncat chiloții la gunoi am pornit pe un nou drum, goală. Unii au spus că sunt nebună iar alții m-au felicitat. Am trecut pe lângă toți ca o autistă, știind că și denigrarea și lauda au aceeași greutate și că în ochii vieții sunt efemere amândouă și nu țin de foame sufletului.

În dimineața în care mi-am aruncat chiloții la gunoi am avut curaj să mă las privită de acei ochi lipsiți de judecată care m-au inundat cu iubire și să mă las sărutată de acele buze care cunoșteau Adevărul Nostru.

Soundtrack (click aici): City of the Sun – “Second Sun”