Se trezise de câteva minute și încerca să își dea seama unde se află și cine este în această dimineață. Apoi observă că este defazat de la corpul lui. În corpul lui se întâmplau o mulțime de reacții de care el nu era pe deplin conștient. Conștiența lui era în afara corpului, ca un mecanism de protecție.

Se întrebă ce s-ar întâmpla cu el dacă și-ar locui corpul? Dacă ar rămâne conștient în corpul lui și și-ar da voie să îl asculte cu adevărat. Ce povești avea să îi spună? Își atinse pielea și simți cum atinge o bucată de cauciuc. Sensibilitatea pielii sale era pusă pe pauză. Locuise atât de mult timp în afara corpului, înăuntrul minții, încât abia acum își dădea seama că mai exista o dimensiune pe care nu o explorase și pe care nu o cunoștea cu adevărat, o dimensiune care semăna cu pământul. Însă dimensiunea asta avea o densitate mai mare și uneori îi provoca senzația de disconfort, iar când se întâmpla asta își proiecta conștiența în afara corpului.

Știa că mai demult, în vremuri apuse acum, și-a părăsit temporar casă și cum această casă, această formă, îl chema să o locuiască și să o onoreze cu prezența spiritului conștient. Copilul său interior nu era în siguranță înăuntrul corpului căci corpul acesta simțea totul cu o foarte mare intensitate, avea nevoie să se știe în siguranță în propria lui casă, avea nevoie de un pântec care să îl conțină.

Exista o esență feminină care avea să îl conțină și să îi susțină renașterea. Acea esență care urma să îl ajute și să îi redea siguranța. O chemase în viața lui pe Gaia. Marea Mamă a Vieții  Pământene.

Soundtrack (click aici): Estas Tonne- Rebirth of a thought (Between Fire & Water)