Atâtea povești de dragoste țesute în plasa timpului. Atâtea imagini fixe despre iubire.

Se plimba pe bulevard, respirând aerul apusului unei zile obișnuite. Fluxuri de mașini ce inundau din când în când strada pentru ca mai apoi să o elibereze. O imagine ce-i atrase atenția ce înfățișa doi tineri care se căsătoreau,  era o reclamă la o sală de evenimente : “Alege Cel Mai Frumos Ballroom-Pentru Nunta Visurilor Tale”. O afacere de zile mari și bani mulți construită pe visul iubirii eterne.

Stărui în fața tabloului și se gândi cum oamenii cumpără imagini despre fericire, acei doi tineri care păreau că au întâlnit Absolutul într-o sală de evenimente. O poveste. Apoi se gândi cum oamenii își țes cu multă pasiune ziua nunții, punând la cale fiecare detaliu cu minuțiozitate și cum trăiesc de parcă ar fi cea mai importantă zi a vieții lor. Cum angajează fotografi care să îi imortalizeze în ipostaze ce vor îngheța veșnic pe retina lor și care le vor oferi o ancoră de care să se agațe atunci când viața, cu ale ei mișcări de șolduri constante, va veni să le schimbe povestea și să îi trezească din vis.

Zâmbi în sinea ei, își aminti ziua când viața îi făcuse și ei această vizită. Stătuseră împreună la foc și arseseră toate aceste imagini fixe ce încetaseră în a-i mai servi la ceva și care o țineau prizonieră într-un trecut prefabricat. Viața o învățase apoi să danseze și să asculte ritmul ei interior, pulsul. O învățase cum să își miște șoldurile astfel încât să alunece prin timp fără să rămână blocată o eternitate fără câteva zile în “visul unei nopți de vară, petrecut într-o sală de evenimente, pe bani mulți”.

Iar atunci când ploaia purpurie îi atinse pielea, înțelesese că iubirea e liberă de orice imagine, de orice identitate și că nu o s-o găsească niciodată lipită pe un panou publicitar.

Soundtrack (click aici): Prince – Purple Rain