Stătea pe malul mării și aștepta să apară Soarele la orizont. De fiecare dată ceea ce se numea răsărit era altfel, fascinant. Își dădea seama de iluzia acestui răsărit căci Soarele nu apunea și nu răsărea niciodată. Îi lăsa spațiu ca să admire pe timpul nopții și alți Sori. Ea se învârtea în jurul Lui și în jurul Ei dar erau în permanent contact unul cu celălalt. Aveau suficient spațiu cât să își permită existența în armonie.
În această dimineață în aer plutea o liniște nemaiauzită până atunci, o liniște profundă și sacră de parcă toată mișcarea se oprise în loc. Și El păru că iese din apă ca un maestru ce făcea asta de miliarde de ani. Pe măsură ce Soarele se înălța pe cerul zilei spațiul se umplea de sunete mici și rotunde, sunete sferice, înalte, ce se onduiau unele într-altele formând culori pe care nu le mai văzuse.
Apoi la orizont apărură Ei, Arhitecții. Pe cer, 7 nave incandescente de formă sferică, ce emiteau aceste sunete venite de dinainte de timp. Un portal. Un 1.

Inima i se deschise și toate celulele îi vibrară pe ritmurile melodiei activând cunoașterea ancestrală a Vieții. Corpul începu să-i plutească în atmosferă iar ochii îi rămaseră lucizi și conștienți primind binecuvântarea acestei dimineți. Ei erau aici. Îi așteptase mii de vieți iar așteptarea se terminase. Știa că o să vină într-o zi iar ziua venise și îi adusese pe Ei cu Ea.
Se lăsa învăluită de iubirea pe care o cunoștea atât de bine, se lăsa învăluită de sunetele și lumina Lor. Ei erau aici. Așteptarea se terminase. Aparținea. Conținea

Soundtrack (click aici) : Carbon Based Lifeforms – Polyrytmi