Stătea de o jumătate de oră în pat și respira.

Simțea că moare dar moartea devenise o rutină, era o tranziție la un alt nivel de conștiență în corpul său uman. O resimțea ca pe o moarte dar nu făcea decât să se mai lepede de un strat de programe colective și atașamente. Învățase în timp să nu mai opună rezistență acestui ciclu firesc și să se relaxeze pentru ca lucrurile să se petreacă fluid și fără zbatere. În timp ce își simțea pelvisul plin de flăcări, o mulțime de imagini i se arătau, iar gânduri vechi și nefolositoare se roteau în cerc cu o viteză amețitoare ce îi provocau o senzație de greață. Își pierdea luciditatea și neutralitatea din pricina gravitației puternice din bazinul său. Căzu într-un somn lucid și se detașă ușor de starea de agonie, privind cu încredere procesul.
Știa deja că toate culturile vorbeau de o serpentină a vieții ce urcă din rădăcină în creștetul capului și o experimentase pe pielea sa, însă simțea că ceva lipsește din ecuație. Serpentina avea sens unic. Asta presupunea tranziția de la uman la inuman, de la individual la unitar, de la particulă la undă, dar totuși vroia să experimenteze umanitatea având conștiența cosmică a unității. Particulă și unda simultan. Atunci primi o informație: există și o a doua serpentină a vieții ce merge în sens invers. Simți o penetrare puternică în creștetul capului  văzu cu mare claritate ființa umană ca pe o galaxie cu centrul în inimă. În timp ce lăsa focul să îi transforme vechea structură umană, avea claritatea identității sale inumane, cosmice. Apoi, cele două serpentine se întâlniră la mijloc – o serpentină ce venea din pământ și o serpentină ce venea din cosmos. Echilibrul polarităților, negru și alb, totalitate.
În seara aceea fuziona cu o parte a sa căreia îi întorsese spatele în ultimii ani și recunoscu în sine Zeul Haosului și Zeul Ordinii stând față în față unul cu celălalt, în perfectă armonie. Totalitate. Era în Totalitate.

Soundtrack (click): Carbon Based Lifeforms – Supersede