Bumerangul.

“Lasă Soarele să te ajute.”
– Ce faci aici?
– Mă uit la Lună.
Își aprinse o țigare, flacăra îi lumină partea dreaptă a feței și putu să vadă scântei în ochii lui negri. Apoi o mângâie pe cap.
– Gărgăriță mică și naivă, de câte ori să îți spun că lumile astea la care visezi tu sunt doar în căpuțul tău de copil? Viața aici e dură și grea, nu e ca în cărțile pe care le citești tu. Te tot holbezi la pietroiul asta de pe cer dar știi că în definitiv e doar un pietroi, nu?
– Viața este cum ți-o faci. Viața este cum alegi să o privești.
– Offf, mai ai de crescut și de învățat. Vorbești numai prostioare, dar ești drăguță tu așa în inocența ta de copil. O să te maturizezi și o să înțelegi.
– Ce o să înțeleg? Că o să mă înțepenesc de spate într-o credință rigidă și că o să uit să fiu vie? Că o să aștept să mă pocnească reumatismul și o să dau vina pe viața care e dură fără să-mi dau seamă că eu am uitat să dansez? Viața curge, curge, curge. A sta pe loc înseamnă a muri.
El râse cu poftă și se uită la ea. O mângâie pe cap, din nou.
– Te aștept în pat. Când termini tu de visat la cai verzi pe pereți, mă găsești în dormitor.
Ea oftă cu tristețe.
– Nu vin. În seara asta mă odihnesc în grădină. Am mulți cai colorați de visat și am nevoie să fiu singură, în intimitatea mea.
– Termină cu prostiile! Te mai trezești mâine și cu vreo răceală. Merg să fac un duș iar când ies de la baie mi-ar plăcea să te văd în pat.
– Știi ce se face în dormitor? Se doarme. Și noaptea în timp ce se doarme, se visează că viața e grea și urâtă și că murim chinuiți de ateroscleroză. Și ghici ce? Chiar așa se întâmplă. Dar nu pentru că așa trebuie să fie ci pentru că așa visăm.
– Hai, potolește-te. Te aștept în dormitor.
El intră în casă iar ea își puse căștile în urechi și apăsa butonul play la una din melodiile preferate. Se întinse pe iarbă. Rămase uitându-se la Lună și la Sorii de pe cer. Sigur viața nu era doar așa cum spunea el. Refuza să accepte o realitate atât de strâmtă și de condiționată.
– Vino.
Simți cum inima îi ia foc iar căldura, ce curgea din ea, cum îi învăluie trupul într-o spirală ce îi dădea o senzație de amețeală plăcută. O amețeală lucidă.
– Vino. Lasă Soarele să te ajute.
Ascultă sunetele care o chemau, plutea pe muzică, purtată prin valuri de lumină albă și fractali colorați pe care îi cunoștea dintotdeauna. Muzica se auzi din ce în ce mai tare până când îi pătrunse fiecare celulă din corp. Devenise una cu sunetele. tumblr_mbjhzxe9io1rbg27eo1_1280
Acolo în mijlocul Soarelui, El cânta la un pian incandescent care emitea cea mai curată vibrație de iubire.
– Te așteptam. Bine ai venit.
Era o respirație. Nu reușea să scoată niciun cuvânt, nu putea decât să se lase liberă, să plutească printre sunetele Lui. Se întreba unde este, El răspunse imediat auzindu-i gândul înainte ca ea să-l transforme în cuvinte.
– Acasă. În centrul Sferei tale. În centrul Sufletului tău.
Sunetele deveniseră aproape electrice emițând o frecvență și mai puternică de iubire. Iubirea necondiționată în care era liberă să fie.
Și atunci realiză că în adâncul inimii ei, își dorea libertatea de fi exact așa cum simte. Fără condiții, fără reguli, fără impuneri. Libertatea de a lăsa viața să curgă prin ea, de a fi organică, naturală. Libertatea de a lăsa viața să o transforme.

O mulțime de imagini în care ea dansa pe câmpii, printre flori, în care cânta lângă foc un cântec de dincolo de timp, în care se îmbăia goală în lac, în care alerga prin pădure și îmbrățișa copacii, în care râdea cu bucurie și se juca cu elementele, o căprioară foarte rară care strălucea în libertate, acasă, în Natură, alți oameni de-o seamă, care își descopereau talentele cele mai profunde și care visau împreună și se lăsau visați de Viață…

Ieși din cabina de duș și păși în dormitor. Ea nu era în pat, așa cum îi spusese el. Își puse o pereche de pantaloni. Era furios.

– Fata asta mă scoate din minți, mereu face doar ce vrea…
În grădină, Luna strălucea în continuare pe cer, însă ea nu mai era acolo. Un fluture mov trecu prin fața lui, lăsând în urmă un miros suav de levănțică. Bumerangul.

Soundtrack (click aici): HAVASI — The Storm

solar-sun

Imagine: Archan Nair

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s