Închise ochii și adormi, se adânci în vis și călători printre imagini fără să știe cine este. Uitarea se instalase din nou, urma să se nască într-un alt trup, urma să o ia aproape de la capăt cu toată creșterea. Din nou și din nou până ce nimerea un avatar suficient de avansat ca să condenseze în forma sa esența cea mai profundă a frecvenței sale în sursă. Cel mai conștient de sine avatar.
Un avatar care să fie punctul de coeziune a tuturor celorlalte avataruri și a tuturor liniilor temporale. Un avatar care să să fie conștient de toate dimensiunile simultan.
Deschise ochii, soarele răsărise și strălucea puternic în retina sa. Își întinse trupul și observă ce emoții îi dau târcoale-o dorință a morții și o dorință a uitării-o dorință a vieții și o dorință a conștientizării. Două dimensiuni diametral opuse ce se întâlneau într-un singur punct. Una fusese experimentată de mii de ori, iar cealaltă abia își deschidea aripile de fluture în fața sa.
Planeta Pământ, anul 2016. Nicio alegere de făcut. Avatarul acesta avea să colaboreze.

Soundtrack (click aici): Oliver Koletzki – These Habits