Carnavalul ruginii

Îşi lăsă capul să cadă şi îl sprijini de peretele casei.

„Furnici. De ce aici nu sunt furnici? Mici. Furnici.”

Nu putea să-şi golească mintea, oricât încerca, mereu o cotropea un gând. Mereu o imagine, o fotografie. Iar şi iar şi iar. Iar lumea se învârtea cu el. De la băutură puţin, de la medicamente puţin, de la gânduri puţin; lumea întreagă devenise un carusel care se învârtea puţin mai repede decât ar fi trebuit. O viziune.

„Căluţi, lumini, copii fericiţi. Dincolo, în lumea celor mari, un carnaval al ruginii, o femeie cu o mască de gaze pe chip îmbrăcată într-o rochie albă, ce se plimba prin mulţime, evitând să se atingă de ceva. O anomalie cu două capete, legată cu lanţuri, în care bărbaţi fără dinţi aruncau cu roşii, hlizindu-se apoi de isprava lor lipsită de inteligenţă. Oameni degradaţi cu pofte nemăsurabile, tânjind şi văicărindu-se în sevrajul dorinţei carnale. Capete de porci atârnate pe sârmă, cu urechile prinse în cârlige de rufe. Carnavalul ruginii. Gemene siameze cu portjartiere roşii şi jobene, care invită domnii la o aventură excentrică. Acadele spiralate, carnavalul ruginii.

El, în mijlocul mulţimii, înconjurat de oameni cu ochii goi şi pierduţi. O maşinărie plină de furtune conectate la el ce îi scurgeau toată energia vieţii, tuburi prin care mulţimea de oameni degradaţi sorbea cu poftă şi nesaţ, tuburi ce intrau şi ieşeau prin pielea lui şi îl secătuiau. Îi provoca plăcere, se simţea important. Carnvalul acesta îi dădea dependenţă. maxresdefault (1).

O voce în capul său care îl îndemna: „Rosteşti numele salvatorului tău în orele de nevoie? Numele tău, Dan! Doar tu te poţi salva de tine. Curaj. Găseşte curajul să acţionezi. Raio YaMana.”

Totul e un joc, pentru a evita eşecul.

Atunci când adevăratele culori vor sângera,

Toate în numele lucrurilor de care nu avem nevoie cu adevărat.

Tânjesc după viitorul în care nici un dezastru.

Nu ne mai poate atinge.

Şi mai mult ca oricând sper să nu cad,

În locul în care ceea ce îmi este suficient,

Nu îmi mai ajunge.

Vino şi hrăneşte ploaia,

Căci mi-e sete de iubirea care dansează dincolo de cerul poftelor.

Da, hrăneşte ploaia,

Căci fără iubirea TA, viaţa mea nu este nimic altceva, decât acest Carnaval al Ruginii.”**

(extras din “Devoratorii de Chipuri”)

Soundtrack (click aici): Poets of the Fall – Carnival of Rust

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s