Sonia

– fragment –

Raport 15 ianuarie 2013

„Corpului uman îi este dificil să susțină o fecvență vibrațională înaltă. Biocomputerul uman are posibilitatea atingerii unei frecvențe rapide însă pentru asta este absolut necesară curățarea programelor instalate ce vin din conștiința colectivă umană. Întâlnesc obstacole în integrarea acestei frecvențe, deoarece identitatea mea umană opune rezistentă la nivel mintal. Este necesară operarea cu foarte mare atenție a acestui aparat numit trup.
În interiorul matricei de conștiința umană există foartă multă confuzie cu privire la natură realității, orice informație armonică ce pătrunde în matrice dizlocă programele virus și creează conflict. Este nevoie de timp aici pentru modificarea unui program de bază. Pentru unele este nevoie de sute de ani liniari pentru a influența masele. Procesul s-a accelerat în ultima perioadă datorită noilor versiuni ale biocomputerelor umane. Entitățile care se nasc în perioada aceasta sunt mult mai adaptate la ceea ce se numește evoluție.
Se simte o accelerare a acestui proces iar această accelerare se observă la nivelul corpului planetar. Nu numai oamenii își schimbă structura ADN-ului ci toată viață materială. Asist la o schimbare superbă, în momentele de luciditate ale identității mele umane, pierd însă, din când în când, conexiunea cu această identitate, deoarece întru în vortexuri energetice foarte puternice și pierd controlul asupra propriilor emoții, mintea generează răspunsuri automate în astfel de situații și de cele mai multe ori nu pot face nimic altceva decât să observ conflictul și să aștept să treacă.
Revin curând. Amon Sabar.”

fb_img_14574343656481
Trimise mesajul mintal și se îndreptă către fereastră, afară ningea cu fulgi mari și pufoși, fulgi ce conțineau prea multă apă ca să se depună pe sol. Își luă rucsacul și ieși din casă. Azi avea la facultate un curs despre managementul economic. Un curs care îi permitea o pauză de câteva ore de observare continuă. Nu putea să-și stăpânească setea de cunoaștere a acestui sistem planetar, oamenii i se păreau fascinanți iar locuirea unui astfel de trup era pe cât de dificilă pe atât de plăcută. Era unul dintre puținele locuri din Univers în care te puteai rătăci, în care puteai lua neadevărul drept adevăr, experimentând iluzii recurente. Structura jocului pe Terra avea o complexitate generoasă, iar variantă în care alesese ea să vină, era cea care i-ar fi permis cea mai amplă perspectivă. Trebuia însă să se obișnuiască cu răbdarea, iar răbdarea nu era punctul ei forte, fiind obișnuită să călătorească cu viteze supraluminice prin Cosmos.
Din locul în care venea ea ar fi fost floare la ureche să se teleporteze printr-un gând, dintr-un loc în altul, aici pe Terra, pentru asta era nevoie de tot soiul de mijloace de locomoție, care mai de care mai primitive, dar cu mult mai avansate decât ajunsese nivelul conștiintei colective. Omenirea avea ritmul ei și câteodată așteptarea aceasta o plictisea groaznic. Câteodată o bătea gândul să iasă din joc și să se reîntoarcă acasă, însă exista o curiozitate enormă la ce avea să se petreacă în continuare în viața ei umană.
Se opri în dreptul ușii, respiră adânc de câteva ori, își deschise inima și trimise un gând:
-Sore, ți-am localizat id-ul uman. M-am întâlnit cu el acum câteva zile și m-am îndrăgostit instant.
Corpul îi vibră iar inima ei palpită de câteva ori, primea răspunsul intergalactic.
-Cum este văzut din perspectivă de acolo?
-Este frumos, luminos. În timp liniar are doar 15 ani, cântă la pian, talentul nativ. Mintea îi merge mai greu din păcate, este în stază dar am încredere că la momentul potrivit o să se trezească.
-Te-a recunoscut?
-Și da și nu. Mi-a spus că sunt ciudată și că vorbesc chestii nebunești.
-Nu înțeleg. Mesajul tău ajunge la mine cu distorsiuni.
Sonia respiră de câteva ori și trimise o viziune intergalactică ceea ce era definiția ”nebuniei” în conștiința umană.
Simți furnicături în tot corpul.
-Ce amuzant, oamenii consideră nebunie lucruri care pot fi adevărate.
-Ajungi să te obișnuiești și înveți să îți ții gura. Mințile în stază nu au deblocat nivelul de înțelegere necesar.
Deschise ușa dar un nou mesaj o opri în loc.
-Tu cum te obișnuiești?
-E dificil. Nu știu încă să folosesc biocomputerul uman, învăț pe parcurs. E necesar să fiu atentă ce vortexuri energetice accesez pentru că îmi afectează structura biologică și consum multă energie vitală în procesul de echilibrare. Încheiat. Merg să învăț lucruri nefolositoare în esență, dar obligatorii pentru viața pe Terra acum.
Încheie transmisia cu prietenii săi intergalactici și își mută frecvența pe una mai pământeană. Cel mai simplu mod de a face lucrul acesta era prin a fi atentă la corpul ei uman. Se concentra asupra unei părți a corpului, în general își folosea genunchii pentru asta, și reușea să reintre în contact cu vibrația Pământului.
Își bagă în urechi căștile și apăsa butonul play al mp3-playerului său. Acordurile de pian îi răsunau în urechi melodia River Flows in You, o melodie pe care ea o iubea și care îi păstra conexiunea între dimensiuni, atât de clară și deschisă.

Soundtrack (click aici): Yiruma, (이루마) – River Flows in You

woman-of-light-31

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s