“Prezentul este singurul timp care există cu adevărat.”

Auzise de multe ori această replică și își recunoștea că așa era… ei bine de cele mai multe ori. Mai existau și momentele acelea despre care nu vorbea prea mult niciun maestru iluminat, când experiența prezentului părea insuportabilă din cine știe ce motiv. Uneori era prea multă durere în prezent, o durere care punea stăpânire pe toate colțurile trupului și minții ei iar când se întâmpla asta, prezentul părea că se transformă într-o eternitate de durere care o dezintegra ca o gaură neagră.

Alteori, pur și simplu, în prezent se întâmpla că mintea să îi fie invadată de frică sau de o plictiseală letargică soră cu depresia, de o banalitate uimitoare, iar în alte dăți fantezia și imaginația o purtau prin vise stelare și prea-plinuri de bucurie și speranță.

Emoțiile, aceste prelungiri ale gândului, pe care nu le putea conține în corpul ei îi activau instinctul de supraviețuire și cu ce mai rămânea din mintea ei invadată de hormoni cu denumiri bizare alegea să fugă. Era prezentă la marea ei evadare din prezent.

Uneori fugea spre realitatea virtuală și prefabricată a rețelelor sociale, unde putea să posteze o poză în care să mimeze fericirea și să scape de angoasa prezentului. Sau fugea în muncă, își ținea mintea ocupată ore în șir cu sentimentul că are un sens și o direcție. Alteori fugea într-un pahar de vin care o amețea temporar și îi muta atenția de la prezent la fluturi imaginari pe o plajă de azur.

Și era ok. Toate astea erau ok. Pentru că știa că în spatele prezentului se află Prezența. Acea stare de permanență a momentului originar în care ea nu mai era toate aceste prelungiri ale gândului, în care ea nu mai era doar trupul ei, nici mintea ei, nu era doar om dar nu era neom. Era … pur și simplu.

Iar Prezența aducea cu sine această minunată acceptare a tuturor experiențelor. Lipsită de judecată, prejudecată sau etichete, plină de compasiune, făceau experiența prezentului suportabilă, oricât de mare era gaura neagră în care se învârtea din când în când.

Și da, Prezența asta era și om în timp ce era Tot.

Soundtrack (click aici) – Stratusphere & Suduaya – Earthlings