“The other world is this world rightly seen.”

Nisargadatta Maharaj …

E mult zgomot… oameni care socializează, vorbesc compulsiv, gândesc compulsiv, acționează impulsiv.
În trafic … gălăgie. În metrou … gălăgie.

Merg prin acesta pădure urbană, populată de pomi dreptunghiulari de cărămidă și beton, cu urechile astupate și aleg ce vreau să aud. Îmi păstrez realitatea nedistorsionată.

Sunetul. Acest Maestru.

Și totuși … uneori … în mijlocul gălăgiei, totul se oprește. Mașinile rămân pe loc la semafor și nimeni pe stradă în afară de mine, atunci îmi aud pașii pe asfalt de parcă ar fi singurul sunet existent în univers. De parcă viață se onorează printr-o liniște solemnă.

Și în momentele astea de lipsă de gălăgie, în momentele astea … cerul îmi arată că este prezent pe pământ iar eu nu am nimic altceva de făcut decât să îl observ.

Observ cum mă observă înapoi și mă întâmpină cu profunzimea și sacralitatea unui singur moment în care toată viața își oprește pentru o clipă respirația. O suspendă pentru ca liniștea de dincolo de gălăgie să fie ascultată … pentru cine are urechi să o asculte.

Soundtrack (click aici): ________________________________