Apa îi mângâia coapsele în valuri suave și calde, pielea îi devenise atât de conștientă încât fiecare atingere a apei se dilata și părea că durează o mie de ani. O mie de ani de plăcere într-o secundă.
Îl auzi șoptindu-i în inimă printre sunete de chitară: “Eva, grădină Edenului este în tine, n-ai părăsit-o niciodată. Doar ai visat că te-ai rătăcit. Bună dimineața, iubito!”
Miliarde de curenți electrici, mărunți îi străbătură tot trupul. Trupul aceasta atât de delicat și atât de puternic. Trupul acesta ce reprezenta însăși materializarea spiritului ce anima totul.
Porni dansul vieții în mijlocul coapselor, în focul ce îi încălzea toată apa și ardea toate rămășițele vechii ei pieli. Lăsa iubirea din care era plămădită să inunde câmpiile și să le înverzească, să crească florile și să hrănească viețuitoarele.
Lăsa toți Sorii să îi binecuvânteze forma și să o elibereze de cătușele unei civilizații vechi și obosite de atâta suferință. Se învârtea odată cu galaxiile și se dezbrăca de fiecare lucru ce încetase să mai servească evoluției, permițând grației să o transforme.
Apoi El își puse lumina în ochii ei iar Ea își puse lumina în ochii lui.
Se reVedeau după atâta vis și se recunoșteau în mijlocul acestui dans știind că nu fuseseră nicicând separați.

Maturizarea Evei începuse atunci când ea descoperise că Dumnezeu locuiește înăuntrul ei și că toate pedepsele lumii fuseseră doar jocuri ale unor copii ce uitaseră cine sunt.

Soundtrack (click aici): Estas Tonne – Mother of Souls