Două dimensiuni ale aceluiași om, două vieți paralele.

Într-una din ele era un războinic iscusit, cunoscut și respectat de tot poporul. Un războinic care învățase din copilărie că puterea lui personală este a sa și mai mult, că puterea personală a altora era tot a lui, i se predestinase o viață de salvator, de zeu, fusese crescut în credința că într-o zi o să fie un mare conducător și că el este alesul vieții, ceilalți își puneau speranța în el ca într-un Mesia. Un adolescent care plecase singur în pădure și își alesese cel mai mare și cel mai puternic urs, un concurent pe măsura lui. Un războinic care stătea în prima linie și își conducea trupele cu onoare și respect, crezând cu tărie în cauza și misiunea lui. Un războinic care își controla fiecare gest și își calcula tacticos fiecare strategie. Un războinic conștient de puterea lui și de faptul că își poate întâlni sfârșitul în orice moment. Fiecare câștig răsunător îi aducea confirmarea puterii lui personale. Își ucidea vrășmașii cu plăcere și le purta trupurile biruitor în văzul tuturor.

În cealaltă lume, lumea din oglindă, războinicul învățase în copilărie că puterea lui personală este a altora, unii care se proclamaseră zei în fața lui și îl maltrataseră până când învățase sa se supună și să renunțe la dreptul de a mai avea păreri. Umbra războinicului se transformase în criminal. Întrucât era lipsit de putere personală și purta cu sine un gol în stomac care cerea mereu să fie umplut cu ceva, în adolescență nu alese cel mai mare urs, alesese cel mai fidel cățel, prietenul lui cel mai bun, care nu l-ar fi părăsit niciodată, pe acest cățel îl omorâse cu sete iar acest fapt îi provocase foarte multă plăcere. Pentru scurtă perioadă de timp se simțise un zeu asemeni zeilor care îl crescuseră. Însă iluzia drogului durase destul de puțin și în curând, umbra războinicului simțise din nou foamea de a ucide. Își alegea mereu prăzile naive care îi ofereau un loc în inima lor și care aveau încredere în cuvintele lui. Animale mici, copii, femei dornice de iubire și bărbați emotivi.
Această umbră a războinicului devenise foarte iscusită în arta deghizării și întotdeauna avea un scop în spatele acțiunilor sale. Mânat de golul din stomac, uitase că poate alege oricând să își ia puterea personală înapoi și să o pună în locul cuvenit ei, în stomacul său, la fel cum în cealaltă lume, în cealaltă dimensiune a lui, războinicul uitase să le dea putere celorlalți și să îi învețe să fie stăpâni pe propria lor viață.

Nici unul din cele două personaje nu știa că este doar o jumătate până când, într-o bună zi, războinicul se uită în oglindă, în același moment în care criminalul se uită în oglindă. Se uitară unul la celălalt până se recunoscură și înțeleseseră că și unul și celălalt erau același om crescut în condiții diferite. Mii de ani se holbară unul la altul în oglindă până când își acceptaseră existența. Atunci și abia atunci deveniră unul. Acum puteau evolua, războinicul și umbra sa se transformau.

Soundtrack (click aici): Hans Zimmer – Red Warrior