Închise ochii și se conectă cu el.

Îl putea simți în interiorul ei. Simțea că abia are aer să respire și dacă asculta gândurile lui acestea îi șopteau voci de separare și suferință. El dorea să fie văzut, ascultat. Își dorea să găsească un sens pentru timpul pe care-l mai avea de petrecut în viața asta și îl auzea spunându-și lui de nenumărate ori pe zi că nu mai este folositor. Își dorea să moară ca să se răzbune pe femeia pe care o iubea, se gândea adesea că dacă el ar muri ea i-ar simți lipsa și asta îi producea un soi de bucurie infantilă. Prefera să se autodistrugă din răzbunare, dintr-o cumplită singurătate pe care o resimțea în interiorul lui. Era îmbâcsit de vinovăție și de un trecut pe care îl hiperboliza și îl făcea să fie mult mai important decât era. Un perfecționist prin definiție, se împotmolise în greșelile trecutului și în inconștiența de atunci, aducându-le cu el în prezent și ținându-le vii. Se autoflagela în felul acesta. Spunea mereu că el pentru el nu înseamnă nimic. Ea simțea toate lucrurile astea ca și cum ar fi fost ale ei, simțea durerea lui ca și cum ar fi fost a ei, așa era de ani de zile căci ei nu erau separați. El era orb și surd la vocea interioară și era prins într-o horă pe care o juca și care nici măcar nu îi mai servea, însă viteza cu care se învârtea era amețitoare și nu știa cum sa o oprească. Știa că sunt durerile lui, știa că sunt coșmarurile lui și se întreba ce poate face ea ca să fie de ajutor în situația dată. Făcu singurul gest pe care simți să îl facă, luă un creion și îl desenă într-o grădină, un spațiu doar pentru el, un loc de profundă vindecare a separării. O grădină în care el să fie ferit de toate gândurile sinucigașe și în care să existe suficientă liniște încât să-și audă inima vorbind. O grădină în care să atingă eliberarea, o grădină în care să se ierte pe el, aflând că nu e nimic de iertat și că este perfect în imperfecțiunea lui. O gradină în care el sa se vadă pe sine în măreția lui. Samsara se încheia astfel pentru el și spunea bun venit libertății. Moksha. Vremea suferinței trecuse.

Soundtrack (click aici): Travis A. King-Imaginary Lines