Închise ochii și adormi, se adânci în vis și călători printre imagini fără să știe cine este. Uitarea se instalase din nou, urma să se nască într-un alt trup, urma să o ia aproape de la capăt cu toată creșterea. Din nou și din nou … Continue reading Oblivion
Oglinda Existenței
Intră hotărâtă în camera în care Arhitectul picta. Se îndreptă spre el și se așeză pe un scaun. Rămase câteva minute în tăcere apoi rosti cu fermitate: - Nu permit și nu primesc să îți lipsesc. Dacă îți servește la ceva să experimentezi lipsa și … Continue reading Oglinda Existenței