Mă numesc Atlantis, locuiesc în adâncurile oceanului. Acolo unde lumina zilei nu pătrunde niciodată și liniștea este la ea acasă. Strălucesc puternic, poate prea puternic pentru ca ochii tăi fragili să tolereze atâta lumină, drept urmare nu e nimeni aici care să mă vadă înafară de mine. Strălucesc asemenea unei sfere de foc în cel mai adânc loc care se găsește pe planeta ta.
Atlantis este numele meu și vin de departe, dintr-un alt capăt al galaxiei. Acum tu ai aflat de existența mea, tu cel care citești aceste rânduri știi că exist în adâncul oceanului tău și că mi se spune Atlantis. Locuiesc în profunzimile în care puțini oameni au curajul să se aventureze, poate tu ești unul dintre ei. Strigă-mă pe nume și voi veni în întâmpinarea ta, cu gânduri de pace.
Ți-a trecut vreodată prin minte că în adâncurile oceanului, în cel mai întunecat loc, strălucește soarele?

Omule, numele meu este Atlantis și vin de departe, dintr-un alt capăt al galaxiei, cu gânduri de pace.

Atlantis